Eleva din Galaţi premiată de Ministerul Justiţiei pentru un poem-manifest contra corupţiei: „Şi timpul e corupt, că doar trăim în România“

in Stiri Online by
Nicoleta Gurău (17 ani) este elevă la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri din Galaţi şi a primit premiul de originalitate la concursul „Niciodată prea tânăr pentru a te implica“, organizat de Ministerul Justiţiei şi Ambasada SUA. Poemul cu care a câştigat este un amplu rechizitoriu la adresa corupţiei de la toate palierele instituţionale din România.

O cheamă Nicoleta Gurău, are 17 ani, este elevă la prestigiosul Colegiu Naţional Vasile Alexandri din Galaţi şi este pornită să schimbe lumea în care trăieşte. Mărturiseşte că nu are deocamdată forţa să răstoarne sistemul corupt, însă îndrăzneşte să spere că va veni o zi când oamenii ca ea vor izbuti să facă din România o ţară cu adevărat liberă şi democrată.

Până atunci, se ţine de şcoală şi de poezie. Înzestrată cu o sensibilitate aparte, dublată, remarcabil, de un spirit manifest, Nicoleta nu transmite doar emoţii simple prin ceea ce scrie, ci îşi înfinge condeiul în teritorii complexe, care au atingere cu frustările cele mai cumplite ale naţiei.

loading...
Verbul tăios al tinerei care vrea o ţară „ca afară”

Deşi este dură cu prezentul controversat al României, Nicoleta este mândră că este româncă şi crede că ţara este ca un diamant neşlefuit intrat pe mâna unor bijutieri corupţi: „ Ea e coruptă, dar continuă să fie frumoasă,/ Politica e la pământ, dar vrea să pară glorioasă”.

„Corupţia vine, corupţia pleacă,/ Corupţia leagă, şi tot ea dezleagă./ Trăim într-o ţară coruptă de ani buni,/ Ne dorim să auzim adevărul, nu minciuni”, scrie tânăra, cu firească revoltă, apoi ne dezvăluie, pas cu pas, adevăruri ştiute, spuse sau nespuse, care arată puteziciunea sistemului în care trăim.
Atinge şfichiitor, cu sintagmă acidă, corupţia măruntă, care face viaţa un calvar oamenilor obişnuiţi (poeta însăşi vine dintr-o familie normală, mama fiind poştaş, iar tatăl mecanic), loveşte apoi, cu sete, în corupţia şi incompetenţa din sistemul educaţional, acolo unde pilele şi proptelele ţin loc de pricepere.

„De ce statul nu direcţionează bani pentru educaţie? / De ce şcoala nu are propria fundaţie? / De ce nu se oferă condiţii optime de învăţare? / De ce nu există un minim de bunuri pentru fiecare?”, scrie Nicoleta Gurău.

Ne vorbeşte apoi despre corupţia din ministere, despre înstrăinarea tinerilor – alungaţi din propria ţară de lipsa de şanse – despre drama din Colectiv şi complicitatea autorităţilor, despre luptă, deznădejde şi speranţă.

„Am vrut să evit, dar e inevitabil, / N-am putut, căci timpul e contabil. / Şi e corupt şi el, doar trăim în România, / Oh, de s-ar vedea doar armonia!”, trece tânăra prin toate emoţiile relaţiei cu prezentul ţării.

A ales poezia ca etapă a devenirii

Nicoleta Gurău a scris până acum caiete întregi de versuri. Scrie de mică, de la şcoală generală (pe care a absolvit-o la Galaţi, la „Iulia Hasdeu”). „Când eram mică îmi doream să ştiu care este talentul meu, mi-ar fi plăcut să cânt, dar nu aveam voce, aşa că am început să-mi imaginez că sunt cântăreaţă şi că îmi compun propriile cântece. Astfel, mi-am descoperit marea pasiune: poezia”, povesteşte adolescenta.





Leave a Reply

Your email address will not be published.

*